Andra - Blestemul Emo

Mergea in tenisi si pe pantaloni avea agatate suzete cu ace de siguranta
“Era «emo»!”, o caracterizeaza dezinvolt un pusti de vreo zece anisori, cu parul gelat si zbarlit, pe fosta sa vecina de bloc, Andrada, care ieri dupa-amiaza a ales sa termine cu viata, aruncandu-se in gol din balcon. Ba mai degraba «rapperita», il contrazice altul, cam de aceeasi varsta si cu aceeasi frizura. Sunt vecini de pe scara blocului din Pantelimon unde locuia, la etajul 10, Andrada Alexandra Mocanescu, eleva in clasa a sasea, la Scoala nr. 62. Sus, pe peretele de langa usa metalica maronie a apartamentului 159, sta rezemat un capac de sicriu de culoare alba. Intr-un sfesnic ard mai multe lumanari. Familia s-a inchis in casa dupa ce trupul micutei a fost adus de la morga. Din interior se aud plansete sfasietoare. “Era un copil cuminte. Un copil bun. Am auzit de la copiii de jos ca bea. Am ramas tampita, de n-am mai putut sa dorm asta-noapte. Nu e adevarat! In negru s-a imbracat fata acum vreun an, cand i-a murit unchiul…”, se indigneaza Floarea Gita, o pensionara de 64 de ani, vecina de palier cu familia Mocanescu. “Era si frumoasa, si cuminte. Cei care stau la gura scarii debiteaza numai prostii! O cunosc de cand s-a nascut si am ajuns sa fiu prima care sa-i aprind lumanarea”, o completeaza o alta vecina de palier care tremura de zici ca-i ger pe scara. Claudia, voleibalista de performanta, s-a intors ieri acasa exact la timp ca sa auda izbitura trupului de asfalt: “Era patru si cinci. Am sunat la 112 imediat. N-am putut sa ma uit… Am urcat in casa si am aruncat pe fereastra un cearsaf si doua lumânari… Doamne fereste!”, se inchina femeia. Rand pe rand vecinii se aduna si isi dau cu parerea. Aflam ca Andrada a locuit intr-un apartament cu patru camere, impreuna cu bunicii din partea mamei, doi verisori de gradinita si maica-sa. Intretinerea, afisata la avizierul de la parter, arata ca apartamentul 159 nu are restante. Taica-sau era cam betiv, de aia probabil ca s-au si despartit cand fetita era mica-mica!”, ni se confeseaza Paraschiva Lutai de la etajul 2. Jos, pe treptele de la intrarea in scara, grupul pustilor comenteaza de zor. De departe liderul gastii e piciul cu parul zbarlit: “Isi dadea cu negru pe unghii si pe la ochi. Avea parul lins in fata si ridicat la spate. Mergea in tenisi si pe pantaloni avea agatate suzete cu ace de siguranta”.

Andrada s-a pozat cu o colega cu o suzeta in gura
Ieri, la Scoala nr. 62, din Pantelimon, era zarva mare. Teza unica era deja o tema depasita. Principalul subiect de discutie al copiilor era sinuciderea colegei lor dintr-a 6-a A. Colegii de clasa erau ingramaditi cu totii in pauza in jurul Mariei, o fetiscana satena cu parul strans scolareste in coada. Imagine sa contrasteaza puternic cu cea dintr-o fotografie printata pe o coala A4 pe care le-o arata la toti. In poza apare ea si Andrada, bot in bot, ambele cu cate o suzeta de sugar in gura. Par teribil de amuzate. “Era o fire mai retrasa, nu vorbea despre problemele ei personale. Era «emo», dar la scoala venea imbracata normal”, spune Maria. Apoi da fuga la clasa. Se sunase de intrare. La poarta ramane Dumitru Ungureanu, profesor de sport si director adjunct al scolii. “Mi-a fost eleva dintr-a intaia. Avea note bune, intre sapte si zece. Peste medie. N-a avut nota scazuta la purtare. A lipsit de la scoala doar ieri. Cred ca ce se aude e exagerat. Era doar un copil mai sensibil”, spune necajit dascalul. Apoi se scuza pentru diriginta de la a 6-a A: “Dna profesoara de franceza Ecaterina Miulescu nu poate veni. Va dati seama…”.

Psihologul Ilie Marinescu: «Factorul cel mai important pentru gestul ei este relatia cu familia»
Am incercat sa gasim o explicatie a gestului disperat comis de Anda Alexandra, apeland la expertiza psihologului Ilie Marinescu (foto). Acesta ne-a spus ca fata era la o varsta extrem de dificila, varsta de confuzie, cand puberii si adolescentii trec printr-o criza de identitate. “La aceasta varsta, intre 12 si 18 ani, tinerii vor sa se rupa de familie, sa se integreze intr-un grup in care sa-si afirme identitatea”, ne-a declarat psihologul. In ciuda acestui aspect, tentativele de suicid reale, la “varsta de confuzie”, sunt rare. “Exista suicidul veleitar, care se rezuma doar la tentativa bine pregatita. Cei care recurg la acest gest vor sa atraga atentia asupra lor sau sa exercite o forma de santaj, nu sa moara. Cazurile tinerilor de aceasta varsta care sa recurga la suicid real sunt foarte rare. Pentru a ajunge la aceasta este nevoie de factori extrem de puternici: precaritatea relatiilor de familie, neintelegerile grave cu parintii, cu iubitul/iubita, cu colegii, eventual un profund sentiment de inferioritate, de inadaptare. Unul sau mai multi asemenea factori pot induce tanarului o stare de melancolie profunda si depresie care duce, in cele din urma, la suicid. Sunt extrem de rare cazurile in care o asemenea tentativa de suicid apare intempestiv. In majoritatea covarsitoare a cazurilor, starea psihica anormala a copilului sau adolescentului poate fi observata si se poate interveni. Sunt factori importanti care pot ajuta in aceste cazuri: familia, scoala, biserica, societatea. Starea ei de depresie ar fi trebuit observata de mama, de colegi si profesori, de psihologul scolii. Cred ca factorul cel mai important pentru gestul ei este relatia cu familia”, ne-a mai spus Ilie Marinescu. In ceea ce priveste apartenenta fetitei la curentul “emo”, psihologul ne-a declarat ca aceasta subcultura ar fi putut avea o influenta asupra psihicului ei, dar nu hotaratoare. “Probabil ca «ideologia» acestui curent, cu tendinte depresive, cu promovarea unei atitudini melancolice, versurile melodiilor pe care le asculta (in special trupa Tokyo Hotel, n. red.) au potentat starea sa, dar nu cred ca au fost factorul hotarator”, ne-a declarat Ilie Marinescu.

Stilul EMO si cum se arunca de pe blocuri personajele din videoclipuri
La începutul anilor ‘80, termenul emo descria un subgen de muzica punk. În prezent se refera la o anumita categorie de adolescenti deprimati, foarte sensibili, care se considera permanent neîntelesi si se refugiaza în muzica. Au tendinta sa se urasca, sa se considere inferiori celorlalti, toate astea culminând uneori cu tentative de sinucidere. Termenul emo este o prescurtare de la emotional (derivat din genul muzical cunoscut ca emotional hardcore) si este asociat cu moda si atitudinea emo. Este folosit adesea cu sens peiorativ, pentru a descrie starea melancolica si nefericita, deprimarea, dorinta de suicid chiar a celor care asculta acest gen de muzica. Totul a început în anii ‘80, când Rites of Spring au fost numiti “emo” de fani, în timpul concertelor. Dashboard Confessional a fost printre primele care a folosit versuri catalogate ca emo, cu impact major asupra adolescentilor. Stilul de a se îmbraca si machiajul au fost generate de My Chemical Romance sau Panic at the Disco. Cea mai cunoscuta trupa de acest gen ramâne Tokyo Hotel. Treptat, curentul a capatat din ce în ce mai multi adepti, inclusiv în România, dupa anul 1990. Pustii inadaptati au devenit „emo-kids“, se imbraca în „emo-style“ si se machiaza cu “emo make-up”. Adeptii lui poarta tunsori asimetrice, haine ciudate si isi ascund chipul dupa ochelari de soare, mari si negri. Asculta toti aceleasi trupe, comunica mai mult pe internet si, treptat, devin interiorizati si pierd legaturile cu familia. Uneori, starile depresive ii împing la automutilare sau chiar la sinucidere. “Copilul emo” se descrie trist si depresiv. Din pacate, spun psihologii, este teribilist si se automutileaza. Psihologii considera ca parintii si profesorii sunt direct responsabili de felul in care evolueaza acesti copii emo. Trupa preferata a Andradei era Tokyo Hotel. Ea a facut chiar un mic fan-club, cu pa-gina de internet “*** Tokio Hotel 4 ever ***”. Este posibil ca modul in care a ales sa paraseasca viata sa fi fost inspirat dintr-un videoclip al acestei trupe, la melodia “Dont jump”. In clip, membrul preferat al Andradei din trupa Tokio Hotel, Bill, se sinucide, aruncandu-se de pe o cladire.